O data la patru ani (in campaniile electorale) ne inatlnim cu zeci de candidati, de la toate partidele, in toate orasele tarii… Ne invita sa cantam la evenimentele electorale pe care le organizeaza, pentru ca lumea ne iubeste. Reteta e simpla: pui o scena, chemi cateva trupe de succes care sa-ti aduca oameni la scena, iar intre recitaluri tii discursul tau de candidat.

De fiecare data, insa, observ un lucru pe care nu o sa-l inteleg niciodata: majoritatea covarsitoare a celor din fata scenei sunt activisti de partid, sunt oamenii lor din filiala respectiva. Ei aplauda, ei scandeaza, ei oricum voteza respectivul candidat ! Ce eficienta are un discurs tinut in fata propriilor suporteri, ce satisfactie a succesului iti da un astfel de public ?

Imi aduc aminte un episod din 2004: Adrian Nastase la Tirgoviste. Noi trebuia sa cantam dupa discursul lui, intr-o piata plina ochi de oameni si steaguri rosii. Ok ! Termina omul discursul, intram noi pe mica scena improvizata pe treptele unei cladiri, cand observ cum grupuri masive din public incep sa fuga intr-o directie anume. Mirat, il intreb pe unul dintre organizatori ce se intampla. Relaxat, acesta imi rapunde ca oamenii fug la autobuze ca sa ajunga inaintea lui Nastase la urmatorul miting din ziua respectiva ! Aceeasi poveste o puteti replica in cazul oricarui partid - PD-L, PNL, PNTCD, ETC !

Pe termen lung, acest furt al caciulii, la inceput stiut, facut deliberat pentru a impresiona mass-media si adversarii politici se transorma intr-o izolare a liderului, cu atat mai etansa, cu cat el avanseaza politic…

Finalul il stiti din istoria Ceausestilor.