… a inceput acum sa scrie si un blog in franceza despre viata frumoasa intr-o tara relaxata si civilizata. Bravo, surieur ! :)) Idylle en ville

Ieri am avut o intalnire cu cativa dintre oamenii care m-au contactat dupa prezentarea “Modelul Meu”, de la Optimism 2010. Dupa ce i-am cunoscut pe acesti oameni sunt si mai optimist !

Va prezint aici un proiect pe care deja il sustin: Forumul Educatiei 2010. Dati click si haideti sa ne vedem acolo !

P.S. Multumiri speciale oamenilor de la Aspen Institute Romania care ne-au gazduit ieri !

Astazi a fost una dintre cele mai importante zile din viata mea: in cadrul conferintei “Optimism 2010″, am prezentat, pentru prima data, proiectul la care lucrez de doi ani. Am fost foarte emotionat, dar aplauzele de la final si oamenii care au venit la mine si cu care am discutat dupa prezentare mi-au dat incredere ca a fost bine.

Pentru cei care nu au fost acolo, iata proiectul:

Abia acum, seara, am ajuns acasa si am vazut si twitturile din timpul conferintei. Multumesc, twitteristi:

Sper ca, in curand, sa am si filmarea de la conferinta.

Una dintre casele de productie cu care am lucrat foarte bine: Media Factory.

Format TV românesc, selecţionat la Cannes (Romania Libera)

Probabil ca din cauza atator cutremure si tsunamiuri (asta o fi pluralul ?!) s-a schimbat inclinatia Pamantului, s-a dilatat timpul, s-au produs niste fenomene extraordinare. Altfel, nu-mi explic cum, la Cuando, primele 50 de fete primesc bauturi pana la ora 24:30 !?!?!

WOW ! SOC ! Poate baietii primesc bauturile la ora 25 ! :)) Sau o fi, de fapt, teapa si cand se duce pisi sa ceara bautura la 00:15, sa spunem, barmanul nu-i da nimic pe motiv de intarziere ?!?

E de la cutemurul din Vrancea, va zic eu !

Eu ma tot gandeam ce nu e in regula cu fotografiile acestea… Mi se pare doar mie sau miercuri era zapada in Bucuresti si atat de frig incat imi luasem si caciula si manusile ?!?!

Foto: z-ziarul.ro

Oare cand s-au intalnit (daca s-au intalnit) Geoana, Vanghelie si Voicu ? Si ce naiba se vede in pozele astea ?!?!

The Story of Stuff - Romanian from www.storyofstuff.ro on Vimeo.

Via Veronica A. Cara

Afla aici povestea ei…

Diseara cantam pentru Cristina. Hai si tu !

Am fost de doua ori in Afganistan, in Kandahar si Kabul. Mi s-a spulberat visul din adolescenta de a deveni reporter de razboi… Am invatat atunci ca razboiul e un business: se investesc bani pentru un profit urias. Nu e nimic eroic, nimic poetic, nimic romantic, asa cum crezusem eu.

La randul lor, militarii sunt profesionisti. Se duc acolo la un job, pe bani (mai multi sau mai putini), pe o perioada determinata, asumandu-si niste riscuri, inclusiv acela de a-si pierde viata. Toate joburile au zona lor de risc: pompierii risca sa piara in flacari, soferii de TIR risca sa faca accident, electricienii risca sa se electrocuteze.

Ma intreb acum, de ce e o stire atat de mare ca un soldat si-a pierdut viata LA RAZBOI ?!?! Nu e in firescul razboiului ? O stire ar fi daca un profesor si-ar pierde viata la ore, daca un bibliotecar ar pati ceva la biblioteca.

Nu ma indoiesc de faptul ca pentru familie este o tragedie, dar convingerea mea ramane ca razboiul e mic, nu are nimic maret in el, povestile din cartile de istorie nu au nicio legatura cu realitatea, iar o miza atat de departe de propria tara e cu atat mai meschina. Pacat de cei care aleg sa mearga acolo pentru cativa banuti in plus…

De cand avem trupe in Afganistan, au murit 12 romani, iar 53 au fost raniti. Merita banii, soldati ? Merita miza, politicieni ?

Later edit: articolul a fost preluat si de Cancan.

Cei mai tineri nu stiu cantecelul… Have fun !

Asculta mai multe audio Politica